Rezultate definitive ale Recensământului Populației și al Locuințelor – 2011
Iași (772,3 mii), Prahova (762,9 mii), Cluj (691,1 mii), Constanța (684,0 mii), Timiș (683,5 mii) și Dolj (660,5 mii persoane). Covasna (210,2 mii), Tulcea (213,1 mii), Sălaj (224,4 mii), Mehedinți (265,4 mii), Ialomița (274,1 mii) și Giurgiu (281,4 mii) sunt județele cu cel mai mic număr de persoane ce fac parte din populația stabilă.
Față de situația existentă la recensământul anterior, populația stabilă a scăzut cu 1.559.333
persoane (7,2%). Cele mai mari reduceri ale populației stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în
județele Tulcea și Neamț. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a
județelor din Moldova - Vaslui, Bacău, Vrancea - dar și în Brăila, Galați, Hunedoara, Mehedinți și
Teleorman. În Municipiul București populația stabilă a scăzut cu 2,2% față de precedentul
recensământ.
Ilfovul reprezintă singurul județ în care s-a înregistrat o creștere semnificativă a populației stabile (cu
29,5%), unul dintre motivele principale reprezentându-l migrația populației dinspre Municipiul
București înspre localitățile limitrofe acestuia din cadrul județului Ilfov. Și județul Timiș a înregistrat o
creștere față de 2002, dar nesemnificativă (0,8%).
Femeile reprezintă 51,4% din totalul populației stabile (10.333.064 persoane). Scăderea populației față
de recensământul anterior a afectat ambele sexe în egală măsură, structura pe sexe rămânând
aproape identică între cele două recensăminte: 48,6% bărbați și 51,4% femei.
În județul Vaslui s-a înregistrat cea mai mică diferență între bărbați și femei, acestea din urmă fiind cu
91 persoane mai numeroase decât bărbații. La polul opus se află Municipiul București, unde s-a
înregistrat cea mai mică pondere a bărbaților, de 46,3%, ecartul între numărul femeilor și cel al
bărbaților fiind de 140,4 mii persoane.
Distribuția populației stabile pe medii de rezidență
În municipii și orașe trăiesc 10.859 mii persoane, reprezentând 54,0% din totalul populației stabile.
Județele cu cel mai mare procent al populației stabile care locuiește în mediul urban sunt: Hunedoara
(75,0%), Brașov (72,3%), Constanța (68,8%), Cluj (66,3%), Sibiu (66,2%), Brăila (62,5%) și Timiș (61,8%).
În 11 județe ale țării, comunele dețin peste două treimi din populația stabilă a județului. În această
situație se află județele: Dâmbovița (71,1%), Giurgiu (70,8%), Teleorman (67,6%), Neamț (64,0%), 2
Vrancea (63,8%), Călărași (63,8%), Bistrița-Năsăud (63,3%), Buzău (61,4%), Vaslui (61,3%), Olt
(60,9%) și Sălaj (60,7%).
Cea mai apropiată diferență între ponderile populației stabile care trăiește în municipii și orașe și,
respectiv, în comune, s-a înregistrat în județele Mureș, Bihor și Prahova (50,2%, respectiv 49,2% și
49,1% din populația stabilă a acestor județe locuiește în mediul urban). ță de situația de la penultimul recensământ, ponderea populației stabile din mediul urban a crescut
cu 1,3 puncte procentuale în detrimentul mediului rural. Numărul județelor în care ponderea populației
stabile din mediul urban a crescut este aproape egal cu numărul celor în care s-a petrecut fenomenul
invers. Cele mai mari creșteri procentuale ale populației din mediul urban s-au înregistrat în județele
Suceava (+8,0 puncte procentuale), Vâlcea (+5,1 pp), Ialomița (+4,9 pp), Maramureș (+4,9 pp), Arad
(4,7 pp), Botoșani (4,0 pp) și Gorj (3,2 pp). Un caz special îl reprezintă județul Ilfov, unde localitățile
urbane au atras 136,5 mii persoane, ceea ce a făcut ca ponderea populației stabile din mediul urban
al acestui județ să crească cu 32,8 puncte procentuale comparativ cu situația de la recensământul din
2002.
Cea mai mare scădere a ponderii populației stabile din mediul urban s-a înregistrat în județele Bacău
(-2,8 pp) și Covasna (-2,3 pp).
Scăderea numărului populației față de anul 2002 este mai accentuată în mediul rural (cu 9,6% față de
o reducere cu 5,0% în mediul urban). Dacă în majoritatea județelor scăderea a afectat ambele medii
de rezidență, în județul Cluj numărul populației stabile s-a redus în mediul urban (cu 14 mii) și a
crescut în mediul rural (cu 2,6 mii). Fenomenul invers, de creștere a numărului populației stabile din
mediul urban și de reducere a numărului persoanelor din mediul rural s-a înregistrat în județele Arad,
Botoșani, Ilfov, Suceava, Timiș și Vâlcea.
Structura populației pe grupe de vârstă
La 20 octombrie 2011, copiii (0 -14 ani) dețin o pondere de 15,9% în totalul populației stabile,
populația tânără (15 - 24 ani) reprezintă 12,3%, persoanele mature (25 – 64 ani) formează
majoritatea (55,7%), iar persoanele în vârstă de 65 ani și peste reprezintă 16,1% din total. Persoanele
în vârstă de 85 ani și peste dețin o pondere de 1,3% în totalul populației stabile. Comparativ cu anul 2002, distribuția populației stabile pe grupe de vârstă arată clar fenomenul de
îmbătrânire al populației. Astfel, grupele de vârstă 10 - 14 ani, 15 -19 ani și 20 - 24 ani s-au redus ca
pondere în total populație stabilă, ca urmare a scăderii continue a numărului de nașteri după anul
2002. Grupele de vârstă 25 - 29 ani, 30 - 34 ani și 35 - 39 ani au o pondere mai ridicată decât în 2002
ca urmare a fenomenului de îmbătrânire a generațiilor de 15 - 29 ani, iar grupa de vârstă a
“decrețeilor”, mai exact 40 – 44 ani, deține cea mai mare pondere, de 8,7% în total. Totodată, grupele
de vârstă 75 -79 ani, 80 - 84 ani și respectiv 85 ani și peste totalizează 7,2% din populația stabilă, față
de 4,9% cât dețineau în 2002.
În profil teritorial se constată disparități ale distribuției populației stabile pe grupe de vârstă. Județele
din nordul Moldovei se caracterizează printr-o pondere semnificativ mai ridicată, în comparație cu
alte județe, a grupei de vârstă 0 - 14 ani: Vaslui (19,9%), Suceava (19,3%), Bacău (18,0%), Botoșani
(19,0%), Iași (18,7%) și Neamț (17,1%). Ceea ce este surprinzător este faptul că în aceste județe (cu
excepția județului Iași), ponderea populației de 65 ani și peste nu este inferioară celei pe țară, ci
ponderea grupei de vârstă 25 – 64 ani este inferioară valorii naționale de 55,7%, ceea ce întărește
ipoteza că aceste județe reprezintă bazine importante pentru migrația externă. Ponderi superioare ale
grupei de vârstă 0 – 14 ani s-au înregistrat și în județele Bistrița-Năsăud (18,3%) și Covasna (17,5%).
La polul opus se află Municipiul București și județele Cluj și Timiș, unde ponderea grupei de vârstă 0 -
14 ani în totalul populației stabile este de 12,4%, 13,4% și respectiv 13,8%. Tinerii (15 - 24 ani) dețin
ponderi mai ridicate (de circa 15,0%) față de ponderea pe țară în populația stabilă a județelor Iași,
Cluj și Timiș. Ei reprezintă circa o zecime din totalul populației în Brăila, Buzău, Teleorman și Tulcea.Grupa de vârstă 25 – 64 ani reprezintă resursele de muncă ale unei țări și o premisă a dezvoltării
economice a județelor. Nu întâmplător, județele cu potențialul economic cel mai mare dețin ponderi
superioare ale acestei grupe de vârstă în totalul populației stabile. Este vorba despre Municipiul
București (61,1%), Ilfov (58,3%), Constanța (58,2%), Brașov (57,9%), Timiș (57,4%), dar și de Argeș
(57,5%), Tulcea (57,1%) și Satu-Mare (56,7%). Ponderi mai mici decât valoarea națională ale acestei
grupe de vârstă, pe lângă județele din regiunea Nord-Est precizate mai sus, s-au înregistrat și în
Călărași (52,8%) și Giurgiu (52,6%). 5
Dacă la nivel național una din 6 persoane (16,1%) care fac parte din populația stabilă este în vârstă
de 65 ani sau peste, în județul Teleorman această grupă de persoane reprezintă circa un sfert din
populația stabilă. În județele Buzău și Giurgiu grupa de vârstă de 65 ani și peste reprezintă 20,0% din
total, iar în Vrancea, Neamț, Brăila, Olt, Vâlcea și Călărași ea deține circa 18% din totalul populației
stabile. Ponderea cea mai mică a acestei grupe de vârstă s-a înregistrat în județul Ilfov (12,9%),
precum și în Satu-Mare (13,3%) și Timiș (13,5%).
Structura etnică și confesională a populației stabile a României
La recensământul din 20 octombrie 2011, înregistrarea etniei, limbii materne și a religiei s-a făcut pe
baza liberei declarații a persoanelor recenzate. Pentru persoanele care nu au vrut să declare aceste
trei caracteristici, precum și pentru persoanele pentru care informațiile au fost colectate indirect din
surse administrative, informația nu este disponibilă pentru aceste 3 caracteristici. Ca urmare,
structurile prezentate în continuare pentru cele 3 caracteristici etno-culturale sunt calculate în funcție
de numărul total de persoane care și-au declarat etnia, limba maternă și respectiv religia și nu în
funcție de numărul total al populației stabile.
Informația privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii
persoane). S-au declarat români 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populația de etnie maghiară
înregistrată la recensământ a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au
declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un
număr de persoane de peste 20 mii sunt: ucraineni (50,9 mii persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7
mii), ruși – lipoveni (23,5 mii) și tătari (20,3 mii persoane).
În profil teritorial, distribuția populației după etnie arată că populația de etnie română este majoritară în
Municipiul București (97,3%) și în 39 de județe (cu ponderi variind între 98,6% la Botoșani și 52,6,% la
Mureș), iar în 30 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.
Populația de etnie maghiară deține majoritatea în județele Harghita (85,2%) și Covasna (73,7%); de
asemenea ponderi ridicate se înregistrează și în județele: Mureș (38,1%), Satu Mare (34,7%), Bihor
(25,3%) și Sălaj (23,3%).
Persoanele de etnie romă reprezintă 3,3% din totalul populației stabile, fiind repartizați relativ uniform în
teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în județul Botoșani și 8,9% în județul Mureș. Romii se întâlnesc
într-o proporție relativ mai mare, de peste 6,0% din populația stabilă, și în județele Călărași (8,1%),
Sălaj (7,0%) și Bihor (6,3%).
Cei mai mulți ucraineni trăiesc în județele Maramureș (30,8 mii persoane), Timiș (6,0 mii persoane),
Suceava (5,9 mii persoane) și Caraș-Severin (2,5 mii persoane), acestea înglobând 88,6% din totalul
acestora.
Aproape trei sferturi din persoanele de etnie germană (73,5%) se regăsesc în județele Timiș (8,5 mii
persoane), Satu Mare (5,0 mii persoane), Sibiu (4,2 mii persoane), Brașov (2,9 mii persoane), Caraș–
Severin și Arad (fiecare cu câte 2,9 mii persoane).
Circa 90% dintre persoanele de etnie turcă au fost înregistrate în județele Constanța (20,8 mii persoane) și
Tulcea (1,7 mii persoane) și în Municipiul București (2,3 mii persoane).
O proporție de 86,9% dintre ruși-lipoveni își au reședința obișnuită în județele Tulcea (10,3 mii persoane),
Constanța (3,6 mii persoane), Iași (2,8 mii persoane), Brăila (1,9 mii persoane), Suceava (1,7 mii persoane).
În județul Constanța este concentrată cea mai mare parte a etniei tătare, respectiv 96,6% dintre persoanele
care au declarat că aparțin acestei etnii (19,6 mii persoane). 6
Față de recensământul din anul 2002 s-a înregistrat o creștere a ponderii populației de etnie romă (de
la 2,5% la 3,3%) și o descreștere a ponderii populației de etnie germană (de la 0,28% la 0,20%).
Potrivit liberei declarații a celor 18.891,6 mii persoane care au declarat limba maternă, structura
populației stabile după limba maternă se prezintă astfel: pentru 90,9% din populația stabilă limba
română reprezintă prima limbă vorbită în mod obișnuit în familie în perioada copilăriei, iar în cazul a
6,7% dintre persoane limba maghiară reprezintă limba maternă; limba romani a reprezentat limbă
maternă pentru 1,3% dintre persoanele care fac parte din populația stabilă, iar limba ucraineană
pentru 0,3% din totalul populației stabile pentru care această informație a fost disponibilă. Limbile
turcă, tătară sau rusă reprezintă (fiecare) limba maternă pentru o persoană din 1000.
Interesantă din punctul de vedere al informației pe care o oferă este și distribuția populației stabile
după limba maternă, pe etnii. Astfel, dacă pentru 99,9% dintre români limba maternă este limba
română, în cazul a 98,3% dintre persoanele de etnie maghiară limba vorbită în familie în copilărie a
fost limba maghiară, iar pentru 1,7% dintre etnicii maghiari limba maternă a fost limba română.
Limba maternă a fost româna pentru jumătate dintre persoanele de etnie romă, iar pentru două din 5
persoane de etnie romă aceasta a fost limba romani, 5,3% dintre persoanele de etnie romă vorbind
limba maghiară în familie, în timpul copilăriei.
Germana este limba maternă declarată de 68,1% dintre persoanele de etnie germană, 16,9%
declarând ca limbă maternă limba română și 14,7% limba maghiară.
Persoanele de etnie turcă au vorbit în familie în copilărie limba turcă în proporție de 85,6%, restul
declarând limba română ca limbă maternă.
Trei sferturi dintre rușii – lipoveni care și-au declarat etnia și limba maternă au vorbit în familie în
timpul copilăriei limba rusă, restul declarând limba română ca limbă maternă.
Structura confesională a fost declarată de 18.861,9 mii persoane din totalul populației stabile și
arată că 86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă; 4,6% s-au
declarat de religie romano-catolică, 3,2% de religie reformată, iar 1,9% penticostală. Ponderi între
0,4% - 0,8% au înregistrat următoarele religii: greco-catolică (0,8%), baptistă (0,6%) și adventistă de
ziua a șaptea (0,4%). Persoanele de altă religie decât cele prezentate mai sus reprezintă 1,8% din
total. S-au declarat „fără religie” sau atei un procent de 0,2% din totalul populației.
Nu există diferențe semnificative între distribuția femeilor și bărbaților după religia declarată. Se pot
observa însă unele diferențe în ceea ce privește distribuția pe medii de rezidență. Ponderea
persoanelor de religie ortodoxă este ușor mai mare între persoanele din municipii și orașe (87,1%)
față de cei care trăiesc în comune (85,7%). În schimb, în rândul populației stabile rurale se întâlnesc mai
frecvent decât în urban persoane care au declarat că sunt de religie romano-catolică (4,9% față de
4,3%), penticostală (2,5% față de 1,4%) sau de religie adventistă de ziua a șaptea (0,6% față de 0,3%). Proporții de peste 97,0% din totalul populației stabile a persoanelor de religie ortodoxă s-au
înregistrat în județele Olt (99,4%), Vâlcea (99,1%), Dolj (98,9%), Gorj (98,4%), Buzău (98,5%),
Brăila (98,2%), Călărași, Giurgiu și Teleorman (98,3%), Argeș și Ialomița (97,9%), Mehedinți
(97,3%), Prahova (97,2%) și Galați (97,1%). Cele mai mici ponderi ale persoanelor de religie ortodoxă
s-au înregistrat în Harghita (12,5%), Covasna (21,3%), Satu-Mare (49,6%), Mureș (53,5%), Bihor
(59,0%) și Sălaj (64,4%).
Persoanele de religie romano-catolică sunt majoritare în județul Harghita (66,4%) și dețin ponderi
superioare celor înregistrate în alte județe în Covasna (36,2%), Satu-Mare (18,4%), Bacău (16,7%)
și Neamț (10,1%).
Structura populației stabile pe stări civile
Aproape jumătate din populația stabilă sunt persoane care au starea civilă legală de căsătorit(ă).
Erau căsătoriți 4.818,4 mii bărbați și 4.868,8 mii femei. Două persoane din 5 nu au fost niciodată
căsătorite, persoanele văduve reprezintă o zecime din totalul populației stabile, iar persoanele
divorțate dețin o pondere de 4,2%. În uniune consensuală au declarat că trăiesc 745,5 mii persoane.
Distribuția pe sexe a populației stabile după starea civilă relevă unele diferențe notabile. Astfel, dacă
29,4% dintre bărbații de 18 ani și peste nu au fost niciodată căsătoriți, ponderea femeilor aflate în
aceeași situație este de 18,2%. Datorită speranței de viață mai mari la femei, ponderea femeilor
văduve în numărul celor de 18 ani și peste este mai mare decât în cazul bărbaților (18,4% față de
4,5%). La 20 octombrie 2011, 5,9% dintre femeile majore erau divorțate, pondere superioară celei
înregistrate în cazul bărbaților (4,5%).
Diferențe se pot observa și când analizăm distribuția pe medii de rezidență a populației stabile după
starea civilă legală. În mediul urban se regăsesc mai frecvent decât în mediul rural persoane
divorțate (6,3% din totalul populației stabile de 18 ani și peste din mediul urban, față de 3,8% în
rândul populației stabile rurale), iar în mediul rural sunt mai frecvente persoanele văduve (14,3% față
de 9,6%).
Structura după nivelul de instruire absolvit
Din totalul populației stabile de 10 ani și peste, 44,2% au nivel scăzut de educație (primar, gimnazial
sau fără școală absolvită), 41,4% nivel mediu (posticeal, liceal, profesional sau tehnic de maiștri) și
14,4% nivel superior. La 20 octombrie 2011 erau 245,4 mii persoane analfabete. Numărul
persoanelor analfabete s-a redus la jumătate față de cel înregistrat la recensământul din anul 2002.
În perioada dintre ultimele 2 recensăminte se poate constata o creștere a nivelului de instruire a
populației stabile. Astfel, ponderea persoanelor în vârstă de 10 ani și peste cu nivel de instruire
superior (exclusiv masterat sau doctorat) a crescut de la 7,1% la 12,6%, a celor care au absolvit liceul
a crescut de la 21,4% la 24,4%, concomitent cu scăderea ponderii persoanelor care au absolvit nivel
primar (de la 20,1% la 14,2%). Persoanele fără școală absolvită reprezintă 3,0% din populația stabilă
de 10 ani și peste, în timp ce în anul 2002 acestea dețineau o pondere de 5,6%.
Femeile dețin cu o frecvență mai ridicată o diplomă de studii superioare decât în urmă cu 10 ani
(ponderea femeilor cu studii superioare a fost în 2011 de două ori mai mare decât cea înregistrată la
recensământul din 2002). Un sfert dintre bărbați au absolvit studii liceale sau gimnaziale. Ponderi calculate în număr persoane pentru care starea civilă legală a fost disponibilă.8
Studiile superioare se întâlnesc mai frecvent între persoanele din mediul urban (22,4% din populația
stabilă de 10 ani și peste care trăiește în municipii și orașe deține o diplomă de studii superioare, față
de 4,7% dintre locuitorii comunelor). În schimb, în mediul rural sunt mai frecvente persoanele cu nivel
gimnazial de instruire (36,6% față de 19,0% în mediul urban) și cu studii primare (20,9% față de
8,5%).
Persoane plecate pe perioadă îndelungată în străi nătate
Unul dintre segmentele de populație observată la recensământul din octombrie 2011, dar care nu
face parte din populația stabilă, îl reprezintă categoria persoanelor plecate în străinătate pentru o
perioadă de cel puțin un an. Numărul persoanelor din această categorie este de 727,5 mii și, evident,
nu cuprinde decât o parte a numărului de emigranți externi. Sub-înregistrarea semnificativă a fost
cauzată de faptul că, la momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau
plecate cu întreaga familie în străinătate și nici nu au existat alte persoane (în țară) care să declare
informațiile solicitate despre aceștia. Chiar dacă datele privind emigranții sunt sensibil sub-
înregistrate, totuși, oferă informații pertinente asupra structurii demografice a acestui segment de
populație, precum și asupra principalelor țări de destinație și bazinelor geografice de unde se emigrează.
Erau plecați pentru cel puțin un an, aproape în egală măsură, atât bărbați cât și femei (364,8 mii,
respectiv, 362,7 mii), dar mai mulți din mediul urban comparativ cu mediul rural (54,0% față de
46,0%). Spre alte țări, se îndreaptă, mai ales, persoanele din categoria în vârstă de muncă: 46,2% de
20 - 34 ani și încă 24,8% de 35 - 44 ani.
Dintre persoanele plecate din țară pe perioadă îndelungată în vârstă de 30-39 ani, circa 54% sunt
bărbați. Femeile predomină, mai ales, în grupele mari de vârstă și, în special, după 45 ani (de la
55,1% pentru grupa de vârstă 45 - 49 ani până la 66,8% pentru femeile de 65 ani și peste).
Sunt plecați din țară în special copii și tineri până în 25 ani din mediul rural (55,5% din persoanele
plecate pe perioadă îndelungată de 0 - 24 ani) și adulți și vârstnici de 50 ani și mai mult din orașe și
municipii (69,6% din totalul persoanelor plecate pe perioadă îndelungată în vârstă de 50 ani peste).
Deloc surprinzător, principalele țări de destinație sunt: Italia - 46,9% din totalul celor 727,5 mii și
Spania - 23,5%. În Regatul Unit se regăsesc 5,5% dintre cei plecați pe perioadă îndelungată, în
Germania 4,5 %, în Franța 3,2%, iar în Grecia 2,2%.
Principalul bazin geografic de emigrare se conturează în estul țării (zona Moldovei și vecinătăți) unde
se regăsesc primele 5 județe din topul ierarhizat după ponderile pe care le dețin în totalul celor 727,5
mii persoane plecate pe perioadă îndelungată în străinătate: Bacău, Neamț, Suceava, Iași, Galați.
Împreună reprezintă 31,2%. La polul opus, însumând numai 2,8% din același total, se plasează
județele Covasna, Călărași, Giurgiu, Harghita și Ilfov
Precizări metodologice privind Recensământul Populației și al Locuințelor 2011
Recensământul Populației și al Locuințelor s-a efectuat în perioada 20-31 octombrie 2011 pe baza
Legii nr. 5 din 9 ianuarie 2008 și a Hotărârii Guvernului României nr.1502/2009, cu modificările și
completările ulterioare, potrivit principiului liberei declarații a persoanelor.
Recensământul populației și al locuințelor din România din anul 2011 s-a realizat în conformitate cu
recomandările Conferinței Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a recensămintelor populației și
locuințelor2
și ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European și al Consiliului
privind recensământul populației și locuințelor3
.
Conform acestor recomandări, populația stabilă a României include:
• persoanele de cetățenie română, străină sau fără cetățenie cu domiciliul în România care, la
momentul recensământului se aflau pe teritoriul țării (persoane prezente) sau erau temporar
absente, fiind plecate în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni;
• persoanele de cetățenie română, străină sau fără cetățenie venite pe teritoriul țării pentru o
perioadă de cel puțin 12 luni sau cu intenția de a rămâne o perioadă de cel puțin 12 luni (la
lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.), care aveau doar
reședința obișnuită în România;
• persoanele de cetățenie română plecate în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau
militare, oficiilor consulare și al reprezentanțelor comerciale românești din străinătate.
Conform definiției internaționale, nu s-au cuprins în populația stabilă a țării:
• persoanele de cetățenie română, străină sau fără cetățenie cu domiciliul în România plecate în
străinătate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni sau cu intenția de a rămâne în străinătate o
perioadă de cel puțin 12 luni: la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de
afaceri etc. (persoane plecate pentru o perioadă îndelungată);
• persoanele de cetățenie străină sau fără cetățenie venite în România pentru o perioadă mai mică
de 12 luni (persoane temporar prezente).
În conformitate cu recomandările internaționale, nu au făcut obiectul recensământului și nu au fost
înregistrați la recensământ cetățenii străini prezenți în România în cadrul misiunilor diplomatice sau
militare, oficiilor consulare și al reprezentanțelor comerciale străine în România.
Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale și nici în
centralizatoare următoarele categorii de persoane:
• persoanele de cetățenie română, străină sau fără cetățenie cu domiciliul în România, care la
momentul critic al recensământului erau plecate cu întreaga familie în străinătate și pentru care
nu au existat alte persoane (în țară) care să declare existența lor;
• persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor personalului de
recensământ (populație necontactată).
La recensământul din anul 2002 definiția populației stabile a fost ușor diferită, în sensul că, în
populația stabilă a unei localități au fost cuprinși:
♦ toți cetățenii români, străini sau fără cetățenie care la momentul recensământului
aveau domiciliul sau reședința obișnuită în respectiva localitate de cel puțin 6 luni pentru
cetățenii români și de cel puțin 12 luni pentru cetățenii străini sau fără cetățenie, indiferent
dacă erau prezenți sau temporar absenți din localitate, fiind plecați în altă localitate din
țară pentru o perioadă mai mică de 6 luni (sau în străinătate pentru mai puțin de 12 luni);
♦ persoanele care la momentul de referință aveau reședința obișnuită în localitatea
respectivă, dar domiciliul îl aveau în altă localitate, fiind venite pentru o perioadă de peste
2
Conference of European Statisticians Recommendations for the 2010 Censuses of Population and Housing,
prepared in cooperation with the United Nations Commision for Europe and Statistical Office of the European
Communities (EUROSTAT)
3
REGULATION (EC) No 763/2008 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 9 July 2008
on population and housing censuses 10
6 luni (și nu de peste 12 luni, ca la recensământul din 2011), la lucru, pentru efectuarea
studiilor sau din alte motive.
În urma procesului de prelucrare a formularelor individuale, sub-înregistrarea constatată în etapa
prelucrării rezultatelor provizorii la RPL2011 s-a confirmat. Prin urmare, au fost aplicate metode
pentru asigurarea completitudinii datelor de recensământ, folosindu-se metoda colectării indirecte din
surse administrative și metode statistice de imputare a înregistrărilor.
Numărul persoanelor nerecenzate la Recensământul Populației și al Locuințelor din octombrie 2011
(RPL 2011) și identificate în sursele administrative de date a fost 1.183 mii.
Sursele de date administrative identificate ca având informații utile pentru definitivarea rezultatelor
RPL 2011 sunt cele cuprinse în:
• Registrul Național de Evidența Persoanei - RNEP – gestionat de Direcția pentru Evidența
Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date
• Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența
nominală a persoanelor asigurate - D112 – gestionată de Agenția Națională de Administrare
Fiscală
• Registrul de Evidență a Salariaților - IM – gestionat de Inspecția Muncii
• Baza de date CNPP - gestionată de Casa Națională de Pensii Publice
• Baza de date CNAS - gestionată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate
• Declarația de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care
desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - D70 -
gestionată de Agenția Națională de Administrare Fiscală
• Registrul de evidență a beneficiarilor de alocație de stat pentru copii, alocație de susținere a
familiei și de ajutorul minim garantat – gestionat de Agenția de Plăți și Inspecție Socială
• Baza de date a elevilor înscriși în anul școlar 2011-2012 – gestionată de Ministerul Educației
Naționale
Procedura de colectare indirectă din sursele administrative a avut ca punct de plecare compararea
înregistrărilor din baza de date a RPL 2011 (informațiile înregistrate în formulare individuale
completate de recenzori în perioada de colectare în teren) cu înregistrările existente în baza de date
de la Evidența Populației. Setul de înregistrări găsite la Evidența Populației care lipseau din baza de
date a RPL 2011 (din toate formularele P, PPI sau TP4
) au fost căutate în alte surse administrative
aferente lunii octombrie 2011 și lunilor precedente și ulterioare din același an, în conformitate cu
conceptul reședinței pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, concept aplicat la
RPL2011 pentru măsurarea populatiei stabile. Doar pentru persoanele găsite în sursele
administrative utilizate, pentru care există dovezi clare că au fost pe teritoriul României în perioada
recensământului și în cea mai mare parte a anului 2011, s-a adăugat (s-a imputat) o înregistrare în
baza de date a RPL 2011, pentru care s-au completat ulterior identificatori și valori pentru variabilele
de recensământ. În acest fel, toate înregistrările obținute prin colectare indirectă au aceeași structură
cu restul înregistrărilor obținute prin intervievarea persoanelor în perioada de colectare a datelor în
teren și se referă la aceeași perioadă de referință, permițând agregarea informației pentru întreaga
populație stabilă a țării, indiferent dacă aceasta a fost intervievată de recenzori sau nu.
4
P – Persoană (prezentă sau temporar absentă); PPI – Persoană plecată pe perioadă indelungată; TP – persoană temporar
prezentă . 11
Pentru adulții identificați (mamă și tată) pentru care s-au preluat informațiile din sursele administrative
de mai sus, precum și pentru adulții (mamă și tată) care au fost recenzați la RPL2011, au fost căutați
și identitificați minorii în Registrul Național de Evidența Persoanei.
Ponderea persoanelor adulte pentru care s-au colectat informațiile indirect din sursele administrative
a fost de: 64,9% din declarația D112, 0,5% din registrul de evidență a salariaților, 2,1% din declarația
D070, 16,1% din Registrul de evidență a beneficiarilor de alocație de stat pentru copii, alocație de
susținere a familiei și de ajutor minim garantat, 4,6% din baza de date a persoanelor asigurate la
sistemul public de asigurări de sănătate și 11,8% din combinații de mai multe surse.
Din totalul celor 1.183 mii persoane, 47,2 % sunt de sex masculin și o cincime aveau la recensământ
vârsta mai mică de 10 ani.
Gradul de nerecenzare a fost semnificativ mai mare în mediul urban comparativ cu mediul rural. Prin
urmare, din totalul înregistrărilor colectate indirect din sursele administrative, ponderea celor care sau regăsit în orașe și municipii a fost de 71,9%, diferența (28,1%) plasându-se în comune.
Sub-înregistrarea cea mai mare a fost în Municipiul București. Din totalul înregistrărilor colectate
indirect din sursele administrative, peste 17% s-au regăsit în Municipiul București.
Dintre județele țării, în topul primelor șapte se află: Constanța (4,8% din totalul celor 1.183 mii), Iași
(4,4%), Timiș (3,4%), Bacău (3,0%), Cluj, Dolj și Galați (fiecare cu câte 2,9%).
În județele mici, recenzarea s-a efectuat în mai bună măsură. Prin urmare, ponderile cele mai mici ale
înregistrărilor colectate indirect din sursele administrative au revenit județelor: Covasna (0,5%),
Harghita (0,7%), Sălaj (0,8%), Bistrița-Năsăud (1,0%).
Prezentarea rezultatelor definitive
Rezultatele definitive ale recensământului se referă la populația stabilă și sunt prezentate în profil
teritorial, pe categorii de localități (medii de rezidență), județe și localități, conform organizării
administrativ – teritoriale a României în vigoare la data efectuării recensământului, precum și pe
macroregiuni și regiuni de dezvoltare.
Setul de date prezentat în tabele cuprinde și unele date comparabile, pe baza informațiilor obținute la
recensămintele precedente din țara noastră. Astfel, în Tabelul 1, populația stabilă a României pe
categorii de localități și județe în anul 2011 a fost prezentată în serii comparabile cu datele
recensămintelor efectuate în anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 și 2002. Datele acestor recensăminte,
prezentate pe județe, se referă la teritoriul acestora, conform organizării administrativ - teritoriale în
vigoare la data respectivă.
La prezentarea datelor pe Municipii și orașe, respectiv pe Comune, la recensămintele din anii 1977, 1992,
2002 și 2011 populația existentă a fost cuprinsă conform împărțirii administrativ - teritoriale în vigoare la
data recensămintelor respective (pentru anul 1977 populația comunelor suburbane este cuprinsă în
categoria Comune). Datele referitoare la populația pe Municipii și orașe, respectiv Comune, preluate de la
celelalte recensăminte sunt prezentate conform metodologiei de calcul în vigoare la fiecare recensământ.
