Sanctiunile disciplinare pentru elevi constând în ,,detenția școlară" si ,,mutarea într-un centru de reeducare" sunt neconstituționale
scrisoarea nr. 189 din 10 aprilie 2023, prin „detenție școlară...se înțelege faptul că elevii stau într-o sală, după ore, sub supravegherea unui cadru didactic, folosind acest timp ca să reflecteze asupra faptelor comise"
Din denumirea sancțiunii („detenție") și din scurta sa descriere, rezultă că este vorba de o sancțiune privativă de libertate, întrucât elevul nu poate părăsi liber, după voia sa, spațiul (sala) în care trebuie să reflecteze, după ore, sub supravegherea unui cadrul didactic, asupra faptelor rele pe care le-a comis.
APADOR-CH subliniază că introducerea în lege a unei astfel de prevederi este vădit neconstituțională.
În acest sens, art. 23 din Constituție, care garantează libertatea individuală, prevede în alineatul 13 că: „Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală."
Aceasta înseamnă că nicio sancțiune care implică privarea de libertate nu poate fi dispusă pentru o abatere administrativă sau disciplinară, ci numai pentru comiterea unei fapte de natură penală (infracțiune). Constatarea comiterii unei fapte de natură penală (infracțiune) se face numai prin hotărâre judecătorească definitivă.
Cu privire la înțelesul noțiunii de „privare de liberate" este de menționat că acesta este precizat în art. 4 al. 2 din Protocolului opțional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984 (OPCAT). Acest protocol opțional a fost ratificat de România prin Legea nr. 109/2009.
Astfel, art. 4 al. 2 din OPCAT prevede: „...privarea de libertate înseamnă orice formă de detenție sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reținere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorități judiciare, administrative sau de altă natură."
Față de definiția legală a privării de libertate, cuprinsă în Legea nr. 109/2009 și prezentată mai sus, este evident că sancțiunea disciplinară a „detenției școlare" este o sancțiune privativă de libertate. Ca atare, o astfel de sancțiune nu ar putea fi dispusă de un cadru didactic, ci doar de o instanță de judecată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și numai dacă fapta comisă de elev constituie infracțiune (adică, numai dacă fapta este prevăzută ca infracțiune în Codul penal sau într-o lege specială).
Cu privire la propunerea, formulată de Federația sindicatelor, prin aceeași scrisoare, privind înființarea de centre de reeducare în care vor fi „mutați" elevii care comit fapte deosebit de grave, trebuie precizat că există deja centre educative pentru minori, fiind prevăzute în art. 115, 124 din Codul penal. În aceste centre educative sunt internați, ca măsura educativă privativă de libertate, aplicată prin hotărârea unei instanțe de judecată (nu a unui cadru didactic), unii minori care au comis fapte penale (nu abateri disciplinare). Minorii care nu comit fapte penale (infracțiuni), ci abateri disciplinare, oricât de grave ar fi abaterile disciplinare, nu pot fi privați de libertate, prin „mutare" sau internare în centre educative sau de reeducare. Aceasta deoarece, după cum am precizat mai sus, art. 23 al. 13 din Constituție interzice prevederea unor sancțiuni privative de libertate pentru comiterea altor fapte decât cele de natură penală. Cu alte cuvinte, este neconstituțional să se prevadă sancțiuni privative de libertate pentru comiterea de abateri disciplinare.
*
În consecință, APADOR-CH adresează parlamentarilor un apel public de a nu vota introducerea în lege a unor prevederi vădit neconstituționale, în speță, introducerea „detenției școlare" și a „mutării într-un centru de reeducare" ca sancțiuni pentru abaterile disciplinare comise de elevi.
