1 noiembrie: Ziua Mortilor si Sărbătoarea Tuturor Sfintilor
practica Bisericii din Antiohia, care chiar în primele veacuri îi sărbătorea cu un fast deosebit pe toți martirii creștinătății, știuți și neștiuți, în prima duminică după solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, considerând că tăria, curajul și statornicia martirilor sunt prin excelență opera Duhului Sfânt, promis și dăruit Bisericii Sale de către Cristos Mântuitorul. Biserica din Roma a
adoptat această sărbătoare în secolul al VI-lea. După o sută de ani, papa Bonifaciu al IV-lea a fixat data sărbătorii tuturor martirilor la 13 mai, zi în care Panteonul roman, transformat în biserică creștină, a fost sfințit și dedicat Născătoarei de Dumnezeu și tuturor martirilor, primind numele de Sancta Maria ad martyres – „Sfânta Maria între martiri”. În timpul slujbei solemne din ziua de 13 mai, la un anumit moment, peste mulțimea credincioșilor se revărsa o ploaie de petale de trandafiri roșii-stacojii, coborând lin de la înălțimea luminătoarelor cupolei maiestuoase. Ulterior, sărbătoarea și-a lărgit conținutul, devenind sărbătoarea „Tuturor Sfinților”, și a fost extinsă la toate Bisericile din Apus. În anul 835, papa Grigore al IV-lea a transferat sărbătoarea la 1 noiembrie, dată la care se celebrează și astăzi.
Alegerea zilei de 1 noiembrie se pare că a fost făcută din motive de ordin simbolic și de ordin practic. Luna octombrie este luna culesului roadelor de pe câmp, din livezi, din vii; intrând în luna noiembrie, omul începe să se bucure de roadele muncii sale din anul respectiv. Acesta este un prilej potrivit pentru contemplarea roadelor viței care este Cristos, ale activității apostolice a Bisericii, ale eforturilor și sacrificiilor oamenilor de bunăvoință, roade întruchipate în sfinții din ceruri. Pe de altă parte, după cum ne informează cronicarul Ioan Beleth, cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, se îndreptau spre Roma mulțimi nenumărate de pelerini dornici să adune în mâini cât mai multe petale de trandafiri și în inimi bucuria întâlnirii cu Cetatea Eternă și cu Părintele Creștinătății.
Procurarea hranei și băuturii necesare pentru mulțimile venite la sărbătoare punea probleme care, la 1 noiembrie, după luna culesului, se rezolvau mai ușor decât la 13 mai.
