singurul partid, în Parlament, care a îndrăznit să ceară revizuirea pensiilor speciale. Ulterior, acest demers a devenit unul dintre obiectivele-cheie ale Alianței USR PLUS.
Odată cu apropierea alegerilor, iată că partidele care au creat și întreținut ani în șir uriașa inechitate a pensiilor speciale se învârt din nou în jurul cozii pretinzând că dau soluții. Doar că ei știu foarte bine că soluțiile sunt șchioape și, cel mai probabil neconstituționale. Ele sunt incomplete față de propunerile noastre sau ale colegilor de Alianță, chiar dacă acum, parțial, e o reușită temporară de etapă pentru că votul de ieri a dovedit că subiectul nu mai poate fi ținut sub preș.
Regimul pensiilor speciale trebuie într-adevăr reformat din temelii, dar nu cu heirupuri de fațadă, ci cu soluții structurale.
Noi, la PLUS, considerăm că este nevoie în acest domeniu de o reformă radicală axată pe 4 piloni principali:
1. Limitarea drastică a categoriilor de salariați care pot primi pensii speciale – criteriile expuse mai sus trebuie detaliate și aplicate strict. În acest fel s-ar limita aria de cuprindere a pensiilor speciale.
2. Revizuirea modului de re-actualizare a pensiilor speciale – renunțarea la reactualizarea lor la nivelul salariilor în plată pentru cele 3 categorii și reactualizare numai cu rata inflației și numai dacă depășește un anumit prag. Nu sunt rare exemplele în care pensia din prima zi de pensionare s-a mărit chiar și cu peste 50% în următorul deceniu, și continuă să se mărească la fiecare mărire a celor care sunt azi salariați.
3. Eliminarea avantajelor duble: pensii speciale și vârste reduse de pensionare. S-a ajuns în unele cazuri la vârste ridicole de pensionare: 40-45 de ani. Indiferent de domeniu, vârsta minimă de pensionare ar trebui să fie minim 50-55 de ani. O mențiune specială pentru magistrați: vârsta acestora de pensionare ar trebui să fie între 65-70 de ani – aceasta este situația curentă în foarte multe state cu sisteme de justiție consolidate, performante și independente.
4. Condiții mult mai drastice și penalizatoare în situațiile de pensionare anticipată.
5. Pierderea mult mai facilă a pensiei speciale din motive de nerespectare a eticii profesionale. Acest tip de pensie ar trebui strâns legat de comportamentul profesional și etic al beneficiarilor. Aici situația este deosebit de sensibilă în cazul magistraților și polițiștilor – așa cum este peste tot în lume, amenințarea pierderii pensiei speciale ar trebui să fie un ”stimulent” foarte puternic și eficace pentru un comportament etic și profesional impecabil. Standardele etice și deontologice ar trebui să fie mult mai stricte, verificarea lor mult mai eficace, iar sancțiunile de pierdere a pensiei speciale mult, mult mai numeroase.
Pensiile speciale sunt o parte importantă din sistemul de pensii, dar e necesară o reformă generală care să asigure un trai decent și posibilitatea unei vieți împlinite pentru toți pensionarii. Măsurile aplicate trebuie să rezolve și nu să creeze inechități mai mari.
